România va trece la ora de vară la finalul lunii martie, mai precis în ultimul week-end, când ceasurile trebuie date cu o oră înainte la ora 3:00, care va deveni astfel ora 4:00. Comisia Europeană a solicitat statelor membre să renunțe la schimbarea orei, dar România nu a luat nicio decizie.

Ora de vară 2024. România păstrează sistemul actual, cu care s-a obișnuit lumea. 

Schimbarea orei este o practică implementată pentru a extinde perioada de lumină naturală pe timpul zilei și pentru a se alinia cu standardele europene.

În anul 2024, trecerea la ora de vară se face în ultimul weekend din luna martie. Ora 3 va deveni ora 4 în noaptea de 30/31 martie.

Duminică, 31 martie, devine cea mai scurtă zi din an, cu doar 23 de ore. Ora de vară se va aplica până în 27 octombrie 2024.

Sistemul orei de vară a fost introdus pentru creșterea numărului de ore în care oamenii beneficiază de lumina naturală a Soarelui. Aceasta era avantajoasă pentru cei care lucrau pe vremuri în agricultură. Însă ora de iarnă este considerată standard.

Parlamentul European cere renunţarea la ora de vară, dar românii nu sunt de acord.

În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene (UE). Ora oficială de vară, ora Europei Orientale la care se trece la finele lunii martie, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932.

Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale).

Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară, potrivit Agerpres. În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare. în 1997, prin Ordonanţa nr. 20 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, se precizează că:

”În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00”.

Pe continentul european, schimbarea orei se face în toate ţările, cu excepţia Islandei, Georgiei, Belarusului, Azerbaidjanului, Turciei şi Rusiei

Unele dintre aceste ţări au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară. Schimbarea orei nu este însă simultană în toate ţările, din cauza diferenţei de fus orar. Schimbarea orei a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie).

Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie). Apoi Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.

Cine a venit cu ideea sistemului orei de vară

Omul de ştiinţă, scriitorul şi omul de afaceri american Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră. Menţiona că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineaţă a soarelui.

Ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomolog. Acesta a susţinut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele. A venit cu această idee în 1895.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.

La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional („Daylight saving time” – DST sau „summer time”) din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie.

Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu. Conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă cuprinsă între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.